Doamne, tu ești aproape de cel cu inima frântă...
Frânge-mi, Doamne, inima ca pe o trestie.
Tu ești aproape de tăciunele ce mai fumegă...
Stinge, Doamne, focul din mine și lasă doar o scânteie.

Doamne, Tu ești lângă cel care plânge...
Nu vreau sa mai zâmbesc până nu voi putea să te văd printre lacrimi,
Tu ești atât de aproape de cel zdrobit...
Zdrobește-mă, Doamne, ca în durere ochii să mi se deschidă!
Și să te văd mai clar ca niciodată!

Apoi când ființa mea va fi lipsită de putere, înfrântă,
Vino și alină-mi inima cu balsamul Tău sfânt.
Toarnă-mi pe răni undelemnul și vinul bucuriei,
Aș vrea să sufăr...doar pentru a-ți simți din noua atingerea Ta gingașă...

Zdrobește-mă, Doamne, dar fii cu mine!
Frânge-mă, dar nu mă părăsi niciodată!
Smerește-mă, Doamne, la picioarele Tale!
Și luând crucea Ta, apoi sa te urmez, mereu!